﻿Sabiiu, 416 iuliu 1865.

Telegrafulu ese de două ori pe septeman: joi’a si Dumine c’a.Prenume-ratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a oiei pe afara la c.r posle, cu bani gat’a prin scrisori francate adresate catra espeditura.Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pea nu 7 fl.v.a. ear’ pe o jumetate de anu 3 fl.50.Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 ii.era pe o jumatate de anu 4 fli.v.a.
Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7 cr.sirulu cu litere mici,pentru a doua’a ora cu 5 ½ cr.si pentru a trei’a repetire cu 3 ½ cr. v. a.
Oficios’a “Wiener Zeitung” din 11 iuliu c.n. adeveresce scirile aduse in fruntea numerului nostrum din urma.Eata testulu oficiosu: Maestatea Seac.r apostolica prin preainalt’a resolutîune din 6 iuliu a.c. S’au induratu pragratîosu,a denumi Episcopu grecu-orientalu alu Caransebesiului pre Protopresbiterul Brasiovului,Archimandritolu Ioann Popasu.-
Ear in privinti’a eparchieloru Caransebesiolui sî Aradului dîce aceeasi foia in partea neoficiosa:Prin preainalt’a resolutiune din 24 Decembre 1864.se’incuviintia formarea unei Episcopii noune romanesci la Caransebesiu, sî amplificarea eparchiei gr. or.alu Timisiorei.
Acum prin preinalt’a resolutiune din 6 iuliu 1865.se ordina a se constitui numitele doue Episcopii romanesci sî se fixa dîu’a 15 iuliu dreeptu terminu, dela care’inainte legatur’a acelor’a cu Mitropoli’a gr.or. din Carlovitiu, se va desface in modu definitivu, sî subordinarea loru sub jurisdictiunea metropolitan a Archiepiscopului sî Metropolitului Româniloru gr.or. din Transsilvani’a sî Ungari’a se va privi ca adusa la deplinire.
Despre acest’a s’au datu preainalte diplome, dintre care cea privitore la dieces’a Aradului se va preda cu solenitate prin antistele comitatului Aradului, ear diplom’a despre infiintiarea Episcopiei gr.or. a Caransebesiului se va da spre publicare la instalatiune Episcopului nou numitu.
Tou in caus’a aceast’a mai avemu scririle mai detaiate, in intelesolu caror’a:
Maestatea Sea c.r. apostolica prin decesiunea preinalta din 6 iuliu a.c.S’au induratu pre gretiosu a incuvintia, ca eparchie’e române greco-orientale din Aradu sî Caransebesiu,incependu dela 15 iuliu 1865.alâtu in privinti’a eserciârei jurisdictiunei episcopesti câtu sî in privinti’a celoru temporale suntu de a se privy ca constituite, sî legatura loru cu Metropoli’a greco-orientala din Carlovitiu sî repective cu diecesele din Timisior’a sî Versietiu, ca deslagata finalminte.Incepedu de la dîi’a aceea comunele serbesci greco-orientale,aflatore in deces’a gr.orient. de pâna acum a Aradului,trecu sub jurisdictiunea spiritual a Episcopului serbescu din Timisioar’a.
De Episcopu gr.or. alu Caransebesiului s’au induratu Maiestatea Sea c.r. apostolica a demumi pregratiosu pre Proprebisterulu din Brasiovu Archimandrilu Ioann Popasu.
Solenitatea pentru infiintiarea Episcopiei din Caranscesiu sî publicarea diplomei preinalte edate despre aceea se a impreuna cu instalatiunea noului Episcopu.
Orenduirea solenitatii pentru largirea Eparchiei Aradane s’au induratu Maestatea Sea c.r. apostolica a o incredintia Episcopului de acolo in contielegere cu Escelent’a Sea P.Archiepiscopu sî Mitropelitul romanescu.Cu predarea solenella a diplomei imperatesci descpre nou’a arondare a diecesei aradului s’au insarcinatu Comitele Comitatului Aradului.
Care e natiunalistu adevaratu? (Voce din Ungari’a)
Intrebatiunea acest’a s’a tractatu in foi magiare,firesce din punctu de vedere magiaru.Scopulu nostrum e general,aplicabilu la oricare natîunalitate.
Unu natîunalistu adeveratu trebuie sa fia:1.dreptu; 2.partinitoriu de  limb’a,anticitâtîle,moravurile,vestmintele, cu unu cu ventu de tote, ce suntu ale natîunei sale; 3.stimatoriu de strainetate,nestricaciosu natîunei sele.
Natiunalistulu in svatu, consultâri sî in fapte e datoriu a innainta vadi’a natîunei sale sî deodata a-i castiga confidinti’a castigata a o inainta,a o consolida.
Mit’a, fia aceea in bani,natural,seu sî numai in legatura prietenesca, e contraria caracterului natiunalu,câci mitarniculu e aplecatu la orice fapta, la orice intreprindere aducatore de castigu,numai deca crede ca nu se va sci,eara urmârile potu fi stricacioase,de cele mai multe ori nedrepte,câci dreptatea nu trebuie cumperata.-Aci multi pecatuescucu cuventu, ca nu-i scie nimenea,dar se’nsiela.
2.Cine e indiferinte,nepasatoriu in privinti’a limbei,anticitâtîloru,moravoriloru bune s.a.,care se tinu de natiunalitate,cine acestea nu le pastreza,nu le inainteza dupa potentia acel’a nu e nationalist, câci nepasarea produce stagnatiune sî apoi decadintia.
3.Stimatoru de strainetate,câci deca nu vomu pretui noi ce e alu atui’a,nu potemu ascepta,ca altulu sa pretiuesca,ce e alu nostru; sî deca pretiuirea acest’a ramane, seu se amesura dupa dreptate,nu pote sa fia stricaciosa,precumu nu pote fi stimatu,pretiuitu acel’a,ce trece peste marginele dreptatei.
Caracteristica unui nationalist aci descrisa,dupa parerea mea,se poate aplica fâra vatemarea altui’a la fia-cine ori de care nationalitate s’aru tîne.Sî astfelu nici pote fi vatematoriu pentru altii.
Poti fi,ca in tempurile trecute,dora prin vr’unu favoru estraordinariu,sedusi seu sî de patima condusi unii seu altii sa fia fostu vatematori,câci toti suntemu omeni,toti potemu aluneca ce amu,potutu observa mai vertosu dela a.1847. incoce,candu nemagiarii, din prefacere insielatore seu din simtiu adeveratu se siliau a demustra zelu magiaru, seu din contra mai tardîu Magiarii se opintiau cu inventiarea limbei nostre.Sî uni sî altii,incâtu au trecutu peste marginile convenientiei,au gresîtu,dar ne-amu potutu convinge sî dintr’o parte sî dintr’alt’a,ca tempulu sî cu elu tote suntu schimbacioase,numai doue lucruri suntu, care trebuie sa nu le perdemu dinainte ochiloru: „Dreptatea” si „Credint’a câtra cas’a dinastica” câci,deca faptele nostre suntu drepte,deca alta rasprata n’aru ave,vomu castiga totusi baremu apretiuirea natiuniloru conlocuitore, sî a celoru vecine; credinti’a câtra cas’a domnitore nu ramane nerecunoscuta sî neleudata.Dupa credintia esemplaria amu castigalu dreptulu limbei sî alu natiunalâtiei,dupa credinti’a sea se bucura natîunea colocuitore magiara de o incredere nemarginita a Monarchului.
Cu acestea credu obiectulu caracteristicei unui natiunalistu a fi finitu.De orice totusi credemu in apropierea unei diete,nu voiu preocupa nici simtiementulu nici ide’a altor’a,descoperindu-mi parerea mea despre aceea:ce au Românii de a face,cumu au a se porta?
Trei giustâri suntu,are trebuie sa ne dea direptiune in afacerile nostre:Radicarea natâunalitîtii nostre castigate de la monarchu; Conducerea trebiloru tierei,soncredinta conservatismului prin Monarchu, sî datorit’a de a conlucra spre impaciuirea natiunatâtîloru, sî asi de a usiura administratiunea publica.
Gradulu naltiatei natiunalitâti lu vomu retîne,baremu acela speru de la prudent’a oricârei natiunalitate,dara pentru mai multu sa nu ne luptâmu,ci mai bine sa ne suimu numai la o concordia a diverselu soiuri de popoore,prin care multu,foarte multu se va usiura administratîune sî prin aceea sarcina locuitoriloru cea forte simtîbila.Sortea natîunalitâtii mai departe sa o concredemu dreptâtii parintelui pamentescu,Monarchului, sî venitonerolu giurstâri,sî pe bas’a acestor’a sa nu ingreunâmu impaciuirea cu locuitorele natîuni, sî anume cu cea magiara,subt a cârei influintia puternica suntemu de monerchu restituiti.
Sabiiu in 2 iuliu 1865
Intr’unu ciclu de articuli intitulati „Foile publici romanesci” si publicati in ur. 49. 50. sî 51. ai “Gazetei Transilvaniei” d.Baritiu arunca o ochire asupra istoriei sî stârei de fatia a dîuarieloru române din Austri’a,seu vorbindu mai fâra figura, a “Gazatei” si a “Telegrafului” ,câci celelalte foi seu numai se atincu scu nici ca se atingu de felu.Considerabilu ni se paru firesce cu deosebire pasagiulu privitoriu la genes’a “Tel.Rom”,depre carea d.Baritiu dîce:Pe la finea anului 1852. Se copse in Sabiiu planulu de a funda o alta foia romanesca (adeca Te.Rom.Red.),spre a contrabalantia seu de s’aru pole- spre a paralisa cu totulu pre “Gazet’a”;unulu dintre colaboratorii eii de acilea priimi porunca ase retrage dela Gazet’a,la carea colaborase pâna atunci”.
Dru Baritru dar imputa aici „Telegrafului,” ca elu a voitu, prin insasi iesirea sea sa lovesca,sa nimecesca pre „Gazet’a”.O imputare acest’a in adeveru grea sî cu atât’a mai grea,cu câtu ese din gur’a dlui Baritiu,dar iarasi cu atât’a mai usiora sî mai supportabila cu câtu nu este argumentata prinnimicu.Noi la aceasta imputare nu aflâmu respunsu mai bunu,decâtu programulu,prin care “Telegrafulu Romanulu” a’nceputu vieti’a sera, sî care a fostu celu urmatoriu:
“Folosulu ce se va revarsa asupr’a poporelu,din citirea gazeteloru este atâtu de mare sî infeluritu,incât foile acestea periodice s’au privitu cu tota dreptatea ca nisce isvore nescurse de inventiatura,luminare sî binecuventare.Suntu tieri cu poporatiune abia peste trei millione suflete,unde gustulu citirei gazeteloru este atâta de latîtu,sî trebuinti’a loru a âtu de adencu simtîta,incâtu peste o suta de foi periodice esu la lumina spre a inventia sî a folosi pe poporu.Cu adeveratu,foile gazeteloru  prin usiuratatea loru sbora cu lesnire din mâna’n mâna,prin noutatea lucruriloru ce aducu,atîtea curiositatea cititoriloru,prin felurimea ideeloru sî cunoscintieloru ce cuprindu,impodobescu mintea,imbunatatiescu inim’a,indrepteza spiritulu,prefacu naravurile,formeza caracterulu,sî perfectiuneza atâtu vieti’a privata câtu sî cea publica a unui popor.
Decandu s’a doveditu importanti’a foiloru periodice,sî s’a cunoscutu neaperat’a loru trebaintia sî pentru poporulu românu,s’au facutulu multe incercâri,mai multu sen putînu norocite,spre a impartasî sî pe aceslu poporu de aceasta facere de bine nemarginita a tipariului.Inaltulu Gubernu,plinu de bunavointia pentru desvoltarea sî fericirea poreloru sele,sî pentru onorea sî marirea Monarchiei,a favoratu totdeun’a asemenea incercâri publicistice,sî le-a datu inlesnirile trebuinciose spre a pote esî la lumina,ca sa aduca folosele pentru care era hotarâte.Românulu cu câtu a fostu mai apesatu de impregiurârile tempiloru trecuti,sî cu câtu a fostu mai lipsitu de orice mijloce pentru cultur’a sea,cu atât’a mai cu mare bucuria a salutatu tote intreprinderile de gazete ce s’au facutu pentru inventiatur’a sî folosolu seu,le-a imbratiseatu cu sete sî zelu.sî le-a sprijinitu cu tota poterea cea materiala sî morala,de care a pututu dispune.
Nu e loculu de a numerota aici tote incercârile de gazete,care au esîtu la lumina in deosebite locuri,tempi sî impregiurâri,cu vetia mai lunga sau mai scurta,spre a pune sî pe poporulu românulu in reletiune cu lumea,sî cu totu ce se face seu se intempla intr’ens’a spre a se inaltia sî lu spiritulu,sî spre a i se descepta poterile sufletesci si trupesci, ca sa scie ce sî cum trebuie sa lucre pentru cultur’a sî fericirea sea.Ostenelele aceloru barbate plini de caldura,care au asudatulu pe câmpulu acestu largu alu publicitâtii române,suntu atâtea jertfe frumose,ce s’au adusu la altarulu fericirei poporului românu.Ne bucurâmu din inima,ca Românulu a ajunsu din stare de a cunosce,ca gazet’a sî pentru densulu este o lipsa de cele mai simtîte,citirea eii e o trebuintia ca pânea de tote dîlele,sî invetiatur’a ce ea cuprinde,o scola bogata pentru folosolu sî pentru vietia practic’a a sea.
Dorindu din inima a implini,dupa potintia,acesta lipsa sî trebuintia,ce se simte din dî in dî totu mai adencu,amu hotaritu a intra sî noi in drumulu acelu greu alu publicitâtii,sî a da la lumina o gazeta,care sa contribuie la inventiatur’a sî folosutu poporului românu.Dupa pasii cuviinciosi ce amu facutu pentru dobandirea voiei de a pote publica acesta foia periodica,Inaltulu Guvernu.pentrunsu de adeveratele lipse sî neajunsuri ale poporului românu,s’a induratu parintesce a incununua dorinti’a nostra cu celu mai fericitu resultatu.Plini de bucuria ne grabimu a face cunoscutu,ca acesta gazeta a nostra va incepe a esî la lumina cu inceputulu lunei lu Ianuariu a anului 1853 sub numire de “Telegrafu Românu”.
Tendinti’a acestei gazete va fi:a impartasî poporului romanu din politica,industria,cocerciu sî literatura,idei sî cunoscintie practice,potrivite cu timpulu si amesurate trebuintieloru lui; a lu inventia ca sa-si cunoscapositîunea sî drepturile ce-i suntu asigurate in statu; alu lumina asupr’a interesseloru,care taie in vieti’a privata sî publica a lui, sî a-i misca activitatea poteriloru fisice sî morali; a da directiune spiritului lui câtra totu ce contribuie la inaintarea sî desvoltarea sea, sî a-lu convinge,ca numai prin imbunatatîrea stârii sale materiali sî morali pote aunge la cultura sî feriecire.Acesta tendintia, ce “Telegrafu Românu” nu o va perde niciedatu din vedere,vas ta in cea ma srtrinsa legatura sî armonia cu principiile cele nestramutate ale Monarchiei, cu asiediamintele eii fundamentale,cu paz’a cea sânta a dreptului din launtru sî dinafara,cu tînerea cea strinsa ordinei,cu respectulu religiliositâtii sâ a lu moralitâtii,sî cu temeiul liberei desvoltâri,de care se bucura tote poporele din statu.Intre marginile aceloru momente mari sî insemnatorie,pe care se radîma siguranti’a sî tari’a Monarchiei sî fericirea publica sî privata a poporeloru,care se afla sub scutulu legiloru eii “Telegrafulu Românulu” se va misca liberu in drumulu ce si-a insemnatu spre a ajunge la scopulu ce si l’a propusu:de a inventia si a folosi pe poporulu românu.-“
La aceste cuvinte,scrise de intâiulu redactoru alu “Tel.Rom.”.Ear câtu pentru conflictele confessiunale,la acelea voru respunde,- deca voru afla de lipsa- respectivele autoritâti bisericesci, ale câroru afaceri oficiose d.G.Baritiu – nu scimu cu ce dreptu- le identifica cu afacerile foiloru publice române.

Brasiovu 29 iuliu 1865.

Pe câtu tempu se voru mai usua esamenele publice pe la gimnasii,pe atât’a tempu voru da ele ocasiunea cea mai de aproape spre a vorbi despre scole sî despre resultatele sî prestatiunile loru.Este insa cunoscutu,ca esamenele publice pe la gimnasii n’au nici o influintia asupr’a calcului elevului;elevii se classifica sî se promoveza in urm’a esameneloru scripturistice sî orale,ce se dau naintea professoriloru.Fia acestea cum voru fi pentru dd.profesori, pentru publicu suntu cele publice.Din resultatulu,ne amu vediutu la acestea,scriemu urmatorele:Asi incepe cu urulu eleviloru sîcu immultîrea loru din anu in anu,dar aceste date sî altele s’au fostu estrasu din program’a gimnasiului din anulu acest’a,inca in nr. “Telegr.” 47. a.c.Continuu dar de acolo mai departe.In totii anii de candu s’a radicatu acestu gimnasiu rom.ortodoxu din Brasiovu,s’a scrisu la aceste ocasiuni câte ce-va in jurnalele nostre, sî vedemu dintrensele,ca totdeaun’a s’au scrisu resultate laudabile.Intr’adeverul ca acolo unde se vedu barbate resoluti sî veseli a-si sacrifica ostenelele sele pentru scola,nici se putea ascepta altuceva decâtu asemena resultate.Asa dara totu asemenea vomu refera sî noi in anulu acest’a. cu deosebire numai ca scriindu despre esamene sî resultatulu loru,precum l’amu vediutu,vomu adauge sî câte o opiniune despre altele care se tînu totu de scola; vom aminti cu deosebire unu mijlocu prin care credemu ca s’aruimultî elevii classeloru superiore,câci ni se parura pre putîni.
Esamenele scripturistice incepura in 12 iuniu, derandu pâna la 16 ale aceleia.Cele orale se tînura dela 17 pâna la 23 ale curentei.Esamenele classeloru normali de baieti sî fete au fostu de la 20-24 ale aceste’a.In 24 a datu esamenul class’a a 4-a de fete,in care promunu studiele DD.Professori de gimnasiu,ear  Dsior’a Mari’a Petrascu lucrulu de mâna.Resultatulu esameneloru a fostu celu asteptatu,publiculu audîtoriu a esîtu forte multumitu.Cei mai numerosi audîtori au fostu la fetisiorele din class’a 4-a, sî intr’adeveru ca aci n’aveai numai sa audi,ci sa sî vedi lucruri de mirare lucrate de mân’a loru.Domne,Domne candu vomu mai intielege sî noi Românii aceea: ca avendu mame culte,intreitu mai iute vomu ajunge la cultura sî inca la o cultura temeinica? Candu vomu pretiui Reuniune femeiloru române, sî scopulu acestei’a? Nici atunci candu intelegemu, ca ea sustîne acesta scola sî alte doua in Sabiiu sî Blasiu, pe lânga care mai face sî alte ajutore? Afara de acestea multe aru mai face,dar cum sa faca deca numai dâmu nici barem minimulu anualu de câte 1 florinu? Apoi pelânga acestea panacandu sa mai vedemu asia putîne copile prin scolele nostre? (Vedi Tel. Rom. nr.47 a.c.)
Se trecemu acum a dîce ce-va de esamenele publice ale gimnasiului.acestea s’au inceputu de la 25 sî au decursu pân’a in 29 ale curentei, sub presidiulu (? Red.) Dlui.Consiliaru P. Vasiliciu sî in fati’a numerosîloru adîtori, dintre dd.efori sî negotiatori, cu resultatu, ce au multiamitu pre toti.Omenii s’au incantatu de respunsurile eleviloru sî esprimau multiamit’a loru Dloru Professori.
In 27 Iuniu s’a datu esamenul din gimnastica; D.Prof. de gimnasiu, I. Lenger a predatu in anulu acest’a sî acesta sciintia, care a pe la noi a noua sî suprprindiatore; de aceea a sî seceratu mare multiamita.Eu insa declaru,ca acelelu d.Professoru sî carea imprascia acesta desvoltare neaperata scolariloru nostri, n’a priimitu multiamila de ajunsu. Mai multu merita; merita tota recunoscinti’a sî mai multu decâtu acest’a, adeca sustînerea eii seu celu putînu contribuiri.Publiculu nostru,care n’a cititu multu despre acest’a, nici si-a facutu opiniune despre ea.Aci nu e loculu a face acest’a, de aceea dîcemu numai pe scurtu, ca precum a citutu cine-va ea trupulu fara spiritu nu platesce nimic’a, totu asia de bine intorcendu acesta dîsa sa intielega, ca spiritu fâra trupulu inca n’ajuta multu.
Totu in 27 ale acestei’a dupa prândiu D.Consiliaru a asistatu la esamenulu scolei populare din Brasiovulu vechiu, sî a esîtu multiamiti esprimendu-se, ca de 7 ani n’a vediuiu acoloasemenea sporiu.Intr’adeveriu ca Inventiatorulu merita lauda.-
Adi s’au inceiatu esamenele gimnasiale cu doxologi’a sî rugaciuni in Biseric’a S.Nicolae. De aici venindu tinerime in rendulu celu cuviinciosu s’a asiediatu in sal’a gimnasiala,carea era indesuita de publicu.aci incepu chorulu scolasticu, instruitulu de septimanulu Dim’a, imnul Imperatului.Dupa acesta Septimanului Nica cu voce de barbatu seriosu tîna discursul de mai jos*),care fu priimitu cu vina multiamire.Acum incepura a se striga classificatiunile sî a se premia cei eminenti.Nu s’au premiatu insa sî studentii gimnasiului supremu, câci n’au fostu premii.
Amu vediutu, ca directiunea nostra a tiparitu programe sî classificatiuni cu numele tuturoru eleviloru sî le-au impartitu gratis.Au impartîtu prin mân’a D.Consiliaru atâtea premii in gimnasiulu mieu sî la cei numerosi din norma, dar credeti-me ca nu sciu cum sau facutu acestea,câci cei 40 f.. destinati de Eforie n’au potutu acoperi tote.
Câtra fine era sa dîcemu sî aceea ce aru fi de facutu, ca in gimnasiulu superioru, unde se vedu numai de 5 pâna la 11 studenti. Sî ce aru fi de facutu? Nimic’a alt’a decâtu pre cei din gimnasiulu de josu, care se vedu dela 30 pâna la 67 intr’o classa, sa-i ajutâmu a merge sî mai susu. Ei nu mergu acolo, ca n’au cârti, sî cârtîle suntu scumpe; nu mergu, ca mai toti elevii suntu sateni saraci, n’au nici cu ce se sustîne. Cine va fi primutu classificatiunile tiparite, se va convinge despre acesta.Ei cu gimnasiulu micu mergu seu la Pedagogia,seu la Teologia, seu la economia, sî asia remânu nedesvoltate de ajunsu unele talente.Gimnasiulu din Brasiovu si va ajunge scopulu ce-lu ascepta numai candu va ave elu sî convictu, seu celu putînu mai multe ajutore pentru tineri.Acestea vor atrage aci pe tinerii din Ardelu.
Pâna atunci insa sa facemu ce se pote, sa ne obicinuimu cu ocasiunea esameneloru a contribui fia-care ce potemu, sî astielu sa ajutâmu macaru lips’a de cârti!
Varietâti si noutâti de di
(Anticitâti romane) “Tromp. Corp” spune,ca scadienda tare Dunarea, in dreptulu piciorului podului lui Traianu s’a gasitu o petra de vre-o 60 oc’a, pe carea sta sculptatu unu capu de zimbru intre doue capete de leu.Petr’a s’a transportatu la gradin’a publica din Bucuresci.-
Societatea teatrala româna din Brasiovu a datu in 18/30 Iuniu o representatîune dramatica sî musicala in folosul fondului reuniunei femeilor române, din carea a cursu venitu curatu de 95 fl. Sî 21 xr. v.a.

Principatele române unite

Scirile,ce avemu din Principate nu cuprindu nici unu lucru mai nou sî mai de interesu totdeodata.Dîuariele straine aducu tanguiri pestre tanguiri asupr’a tuturoru lucrurilori din tiera, ca e rea administratîunea, ca e defectuosa aplicarea legiloru, ca e neasigurata sortea tieraniloru,ca suntu nemultiamiti proprietarii sî arendatorii, ca nu umbla meseriiele,ca stagneaza (sta balta) comerciulu, sî alte o suta sî o miia.Desî tanguirile acestea parte mare suntu esagerate, sî fabricatorii loru semena, cu voi’a sau fâra voia loru,cu nisce paseri cobitore:totusi multe defecte suntu adeverate sî cunoscute, chiaru sî din partea dîuaierolu române din Principate.”Tromp.Corp.” dovedesce,dupa parerea nostra, sî in privintia cunoscerei acestoru defecte, unu tactu forte bunu sî nimeritu,candu intre densele amintesce cu deosebire aplicarea cea lângeda alegei rurale.Cu ingrijire prea fundata cauta ea spre secerisiulu din anulu acest’a sî spre facerea ogorului pe anulu venitoriu, pecandu in multe locuri nu numai nu suntu deosebite pamenturile tieraniloru singulari, dar nu e segregata nici partea,ce compete tieraniloru, de partea, ce se cuvine proprietarului.Regimulu romanescu dar are un’a din cele mai urginti indatoriri, a esecuta cu mâna cea mai agera dispositîunile legei sî astfelu a feri de timpuriu tier’a de unulu din cele mai cumplite rele: de seracia! Dintr’ale guvernulu romanescu de siguru nu se va descuragia de multîmea sî greutatea problemeloru,care are înca a le desface:-Roma nou uno die condita!- ci acele i voru fi numai o impintenare mai multu spre inaintarea binelui terei Tote classele poporatîunei voru misca mânile cu diligintia’ndita sî intreita, daca voru vede in fruntea loru unu guvernu nu numai inteliginte, ci sî activu sî sinceru binevoitoru.Este caracteristic’a slabiciunei,a despera indata de greutâti; ear caracterulu românu nu este sî sa nu fia in veci slabiciunea!
Camer’a s’au inchisu vineri in 25 Iuniu.Generalulu Florescu Mercuri in 23 a sositu in capitala, Joi a depusu juramentulu in mânile Prrincipelului sî indata a sî inceputu oficiulu seu la ministeriulu de interne.

Prospectu politicu

Unu lucru de cea mai mare importantia sbora astadi in forma de telegramu din Perisu prin Europ’a.Aceastu lucru aru fi: Congressulu proiectatu de Napoleonu,unde sa vina la desbatere propunerea unei disarmâri generale sî stergerea tractateloru de Vienn’a (dela an.1815, de dupa invingerea lui Napoleonu I).La acestu congressu se dîce,ca si-aru fi sî dati invoirea loru Russi’a,Prussi’a,Itali’a sî Spani’a.Presupunendu,ca scirile acestea suntu autentice, mai nu ne-amu maipote indoi, ca se va realisa ide’a lui Napoleonu esprimata in 1 ianuarie 1864.Pote unu felu de avatgarda, unu felu de pregatire spre acestu congress este sî imputînarea armatei francese,ce se publica totdeodata cu scririle de mai susu, care imputînare aru merge dela 20-30,000 feciori.Cu deosebire scirea cesta din urma n’aru lipsi,credemu,a produce pretotindenea in Europ’a cea mai placuta sensatîune,câci tote staturile bolescu,parte pe fatia,perte pe mai subt ascunsu,de bol’a acest’a finantiera,causata prin respelulu americanu s.a.s.a.Fia dar,ca scirea acest’a sa se adeveresca pe deplinu câtu mai curendu.(Dupa telegrame mai noue n’aru fi adeveratu.)
Agintele Spaniei la curtea italiana,ce resiedea pâna acum la Turinu,a primiitu ordinu, a se stramuta la Florenti’a  sî a ascepta recunocerea oficiala a regatului din partea Spaniei.Asemenea se crede,caregatulu Italiei preste putînu tempu va fi recunoscutu,directu seu indirectu sî din partea mai multoru staturi germane,cari vori a’ncheia tractate comerciale cu Itali’a.
Cu acestea mai ca amu fi gatatu prospectulu nostru politicu de astadi,deca nu cumva amu voi sa spunemu cititoriloru noostri lucruri, ce stau predepartate de interesele nostre.
Foita „Telegrafului Romanu”
Discursulu Preasântîtului  Domnu Michailu, Mitropolitul alu Serbiei, rostitu la Te-Deum cu ocasiunea serbâreinatîunale din 23 maiu 1865.
Domne,adusu-mi-amu  aminte de dîlele cele
inceputu;cugetata unu la tote lucrurile Tale.
(Psalmu 142, partea a 5)
“Aceste cuvinte ale imperatului sî prorocului David sa le pronuntiâmu,bine credinciosi crestini,la acesta serbare natîunala, aducendu-ne aminte,cu pietate spirituala, despre trecutulu care a pusu temelia unu mai norocitu sî mai frumosu viitoriu poporului nostru: “Domne,adusu-mi-amu aminte de dilele cele din inceputu;cugetat’amu la tote lucrurile Tale.
“Era odata timpu norocitu pentru natîunea serba;ea avea unu Statu tare sî mare.Regii sî Imperatii eii se slaviau dela o margine la alt’a in Oriente sî Occidente:atâtu natîunile cele apropiate ca sî cele departate,i respectau, sî tremurau de ei vrajmasii imperatîei serbesci.In acelu imperiu norocilu se inaltiau cu mandria frumosele palaturi ale Domniloru sî magnatîloru Serbi,infloriau satele si orasiele;eroii se mandriau cu numele serbescu,sî natîunea,bucurandu-se de dreptatea legiloru,era imbracata in auru sî argintu; pe câmpiile serbesci,se vedeau numerate turme,sî bogate arature bucurau pe norocitii fii si fiice serbe.Sî atunci era bine sî frumosu a trai pe placutulu pamentu alu tierei serbesci,care era impodobita cu minunate sî maiestose chramuri,in cari cu pietali se slavia Domnedieu sî se sevarsia servitiulu Imperatului cerescu.
“Dara,precum omulu in parte,asia sî natîunea,seu cea mai mare parte a eii,aflandu-se in nenorocire,adese-ori uita pe Domnedieu,lucreza in contr’a porunciloru lui,neglige dreptatea lui,sî se da la fapte pacatose,rele sî protivnice lui Domnedieu.Atunci ea cade di inaltîmea mariei sale sî perde norocirea pomentesca,ca sa revina la sinesi, ca sa si aduca aminte de Domnedieu,ca sa conserve ceriulu,sî cu patimele pamentesci sa respinga vecinic’a patima ceresca.Aici sa repetâmu cuvintele Imperatului Davidu:Adusu-mia-amu aminte de dîlele cele din inceputu!
“Binecredinciosi crestini! Sa ne aducemu aminte de acele pecate vechi,care adusera tresnetele strajnice ale dreptîtii domnedieesci asupr’a natiunei intregi sî a tierei serbesci.O!câtu e de jale,de a rennoi in memoria, ceea ce merita a fi de plânsu sî uitatu! Ore nu e jale de a se aduce aminte,cum se iviau adeseori turburâri in tempii trecuti, cum se radica fratele in contr’a fratelui seu, cum se perdu iubirea intre ei,cum diparu amicitia, onestitatea sî increderea? Ore nu e jale de a se aduce aminte,cum nu se respecta legea, cum se dispotau magnatii pentru potere, cum doriau cu sete avutîi nedrepte,cum nu se da ascultare betrâniloru, cum se ivira monstri, cari indrasnira a ridica mân’a incontr’a capului incoronatu altu imperatului loru, sî cum tradau pre Domnitorii loru, fiindu imbatati de passiune, de ambitîune sî de orgoliu, sî cum pentru rasbunare, slujira din pisma barbarului strainu cu tradare, spre a sferma poterea Statului natîunale serbescu? Ore aceste pecate nu suntu vrednice de plânsu inaintea cerului, sî nimicitore pamentului, cari distrusera frumos’a imperatîa a natîunei serbesci? Florea serbesca peri vitezesce la Cosiovo, de trista memoria, cea de pe urma aperarea pamentului serbescud atunci.
“Sî vai!cum s’a schimbatu sî cum s’a stricatu fati’a frumosei tieri a santului Nemanici, pe care mân’a Barbara o reduse,in scurtu tempu, in pustia selbatica sî in acea pustia vrejmasii,ca legionile selbatice,napustiau,taiau,deramau,aprindeau, tîneau de peru sî strimtorau pe decapetat’a natîune serba, care era vinovata selbaticului barbaru din causa ca mai iubia sant’a religiune sî libertatea sea! Resiedinti’a Statului serbescu se distruse, sî se desfiintiara maiestosele palaturi, sî casele devenira prafu să cenusia;drumurile;stradele;satele sî orasiele devenira pustii, sî dîn aduncimea animei resunau mutu durerose suspine.Serbii devenira sclavi,ei se imbrccra in haine triste sî sclave, sî se incinsera cu teiu, sî in tote pârtîle se resuna: “Domne machinilu amu fostu, sî in linisce suspinamu din fundulu inimei mele”.
“Maicele serbe,aprerandu pe copiii loru nevinovati, muriau, impreuna cu ei, seu de lovitura, seu de sila, seu de persecutîune! Betrânii, cu peru alb, erau de rîsu sî impoverati sub tirani’a cea mai grea; sântele biserici sî monastiri piosele institutîni serbesci,se desonorara, se batjocorira cu scarbosele sî necinstitele fapte ale pismei salbatice, se jefuira sî se prefacura in ruine.”Vedi Domne cum s’au machnitu intru mine duchul meu, sî cum s’au tulburatu intru mine inim’a mea”, asia pronuntia jalb’a sea sent’a biserica subjugata.
“Dara este Domnedieu,care nu pedepsesce spre a se resbuna sî spre a perde, ci spre a intrepta sî a curati; este Domnedieu, care cu mil’a sea a produsu din nimic’a esistinti’a acestei lumi.Dupa vointi’a lui se intorcu luminile ceresci, dupa porunc’a lui riurile curgu, sî marea se tulbura sî se liniscesce,candu Elu doresce;pusti’a se preface in cimpia roditore sî in gradina frumosa.Sî deea sânt’a provedintia porta grija despre obiectele neinsufletîte,care slujescu omului spre folosu,pote-va ore preamilostivulu Domnedieu sa abandone pe omu,cea mai inalta creatîune a sea? Pote-va ore Domnedieu sa despretiuiasca sî sa lase în nevoia grea sî in chinuri amare natîunea ramasa lui fidela?
“Ore robi’a de patru seculi n’a curatîtu pecatele vechi ale natîunei? Ore se va mai supera Dumnedieu, candu natîunea, rogându-se lui neîncetatu, cu patimi lungi si pocaiesce pecatele sele?- O nu! Preamilostivulu parinte cerescu,pedepsindu pecatele, nu va lasa sa dispara natiunea nostra, sî nu va ingadui sa se atinga numele serbescu! Grele sî amare au fostu suferintiele, care apesara natîunea acestei tieri, care este tota udata cu sângele fiiloru eii, in care pretotindeni se vedu osele luptatoriloru pentru religiunea sî liberatea eii; teribiile a fostu pustiirea sî ruinarea tierei nostre, sî inspaimantatoriu este a se gandi cineva la acea nefuferita batjocura a scântieniei sele.O, Domne alu parintîloru nostri! Domne alu gloriosîloru sî santiloru Nemanici, slugeloru tale! Tu, Domne, ai lasatu intre noi, sî pana acum’a ai conservatu sângele sî intregele mosce ale intâiului coronatu urosu regele Deceanului, sî ale martirului Cosovei,dreptulu Lazaru; le-ai conservatu ca semnele milosteniei Tale, in nevoia nostr’a cea amara,pentru pecatele nostre; milostivesce-te,preadrepte sî prea line Domnedieule,asupr’a fidelei tale natîuni,Serbi’a: arunca o cautatura asupr’a suferintieloru eii, sî nu ingadui sa se prelungesca nevoile, pe cari ea nu le mai pote suferi. Domne! arata mil’a Ta acelor’a, cari acum te vedu, cari potu acum de fatia sa glorifice numele teu,pecandu altadata erau nevoiti ca, numai in secretu,prin prescera seu sub cerulu liberu,se va roge tie! (Capetulu va urma.)

Redactoru respundiatoriu Zacharia Boiu.






